Audiometria

Orice investigatie a calitatii auzului începe cu o audiometrie tonala. Acest test simplu masoara pragul de auz pentru fiecare frecventa a cîmpului auditiv uman utilizat în mod obisnuit (125-8.000 Hz), adica nivelul cel mai mic de intensitate a stimulilor sonori care declanseaza senzatia auditiva.

Audiometria se desfasoara într-o camera insonorizata, în care pacientului i transmit prin casca o serie de sunete pure (tonuri), de anumite frecvente si intensitati. În timpul testului, bolnavul tine în mîna un buton ce trebuie apasat ori de cîte ori aude sunetul respectiv. Fiecare ureche este testata separat si, în functie de raspunsurile pacientului, medicul întocmeste un grafic numit audiograma. Tocmai pentru ca se bazeaza pe raspunsurile pacientului, testul este subiectiv. Necesitatea colaborarii cu pacientul împiedica utilizarea acestui test la copiii sub 5 ani. Seful Clinicii
ORL din cadrul Spitalul „Sf.Spiridon” din Iasi, dl prof.univ.dr. Vasile Costinescu spune ca exista doua moduri prin care percepem sunetele: prin calea aeriana (atunci cînd ele se transmit prin conductul auditiv extern, asa cum se întîmpla în mod fiziologic) si prin calea osoasa (prin oasele craniului).

Audiometria tonala testeaza ambele moduri de transmitere a sunetului, prima dintre ele prin sunetele transmise în casca, iar a doua, calea osoasa, printr-un vibrator pozitionat în spatele urechilor. „Daca auzul este bun, pragurile de auz în cele doua tipuri de cai coincid si se înscriu în limitele normale. Daca pacientul aude normal pe calea osoasa si mai prost pe calea aeriana, înseamna ca
el are o leziune în urechea externa sau medie, iar diagnosticul este hipoacuzie de transmisie. În acest caz, este afectat mecanismul de transmisie a sunetului, care poate fi remediat de cele mai multe ori chirurgical. Daca pacientul aude la fel de prost si pe calea aeriana, si pe calea osoasa, el este diagnosticat cu hipoacuzie neurosenzoriala. Leziunea se afla, în acest caz, în urechea interna sau pe nervul auditiv si este o afectiune mult mai grava, pentru care nu exista tratament medicamentos sau chirurgical de restabilire a functiei distruse„, ne-a spus dl prof. Costinescu.

În afara audiometriei tonale, audiometria vocala este o alta modalitate de testare subiectiva a auzului, mai importanta pentru anumiti pacienti, pentru ca masoara si capacitatea subiectului testat de a comunica; se masoara nu numai capacitatea de auz, ci si capacitatea celui testat de a întelege ce se vorbeste.

În cazul în care audiometria descopera o scadere de auz, investigatiile trebuie continuate cu teste audiologice obiective. Rolul lor este de a preciza sediul si tipul leziunii. Astfel, pentru hipoacuzia de transmisie se face impedansmetrie, care arata starea de functionare a urechii medii.

Daca hipoacuzia este neurosenzoriala, sînt necesare doua tipuri de teste: otoemisiuni acustice – arata functia urechii interne, sau potentiale – arata modul în care se transmite influxul nervos prin nervul cohlear pîna la trunchiul cerebral.