@superGLUE

[superGLUE]

In primul rand am citit postarile pe acest forum....m-au impresionat enorm....M-am regasit in foarte multe dintre comentarii...

Sunt uimita de faptul ca exista si oameni care trec sau au trecut prin ceea ce am trecut eu.

Este foarte greu sa te accepti intr-o lume in care perfectiunea este in top, intr-o lume in care vezi ca cei din jurul tau comenteaza atunci cand esti "diferit", intr-o lume in care daca nu esti "ca ei" inseamna ca esti dat la o parte...inseamna ca nu esti bun...

E dureros...e foarte dureros sa "muncesti" si sa "lupti" toata viata sa capeti orice lucru....de la cel mai mare pana la cel mai mic...si sa "vezi" ca lumea nu te apreciaza la justa ta valoare...lumea din jur nu stie ca tu pentru a obtine ceva muncesti inzecit fata de restul oamenilor asa zisi normali. Cum ziceau marea majoritatea de pe forum...noi la scoala a trebuit sa invatam de 2 ori mai mult decat ceilalti, doar pentru simplu motiv ca nu puteam sa tinem pasul cu colegii nostrii care percepeau toate cuvintele si reuseau sa-si scrie notitele dupa cursuri...

In fond si la urma urmei, noi ce avem? Nu avem absolut nimic...Faptul ca avem o "problema" (minora de altfel ) nu ar trebui sa ne daca diferiti. Avem sau trebuie sa avem acelasi tratament ca ceilalti oameni!

Noi insine trebuie sa avem incredere in noi.Trebuie sa dam dovada de curaj.

Imi pare bine ca prietena mea cea mai buna mi-a dat linkul cu acest forum.Imi face placere sa ma alaturi acestei comunitati.


[/b]

[aleahim]

Ai foarte mare dreptate,e foarte greu sa incerci sa te ridici la nivelul ,,oamenilor normali,,te lupti sa devi ca ei,dar intotdeauna unii oameni te vor privi ca pe un ciudat.important este sa te accepti tu insasi asa cum esti.Daca nu ai sprijinul celor de lange tine,cu greu vei merge mai departe.Eu ,de exemplu,faptul ca nu aud,ma facut sa ma inchid in mine insami si imi este greu acum sa comunic cu necunoscuti.Trebuie sa lupti si sa-ti invingi teama care o ai in tine,numai asa vei reusi sa duci o viata normala.E greu,dar nu imposibil!
Si noi,cei din ,,neamul nostru,,avem o mare valoare,in ciuda defectului nostru,putem face multe lucruri,putem iubi si sa ne facem iubiti de cei de langa noi,putem aduce zambete in sufletele triste,dar cel mai important este sa stim sa fim OAMENI.Viata poate sa fie frumoasa si pentru noi,chiar daca nu auzim.
CURAJ,NU VA DATI BATUTI!

[superGLUE]

iti multumesc ca mi-ai scris

[andreea]

Eu sunt un "om normal" insa nu cred ca as avea forta sa fac ceea ce reusiti voi sa faceti, sa trec peste toate prejudecatile celor incuiati. Majoritatea cred ca au uitat sa fie" oameni" pana si cu oamenii "normali". Aveti tot respectul si admiratia mea si sa nu aveti retineri in a va apropia de alte persoane pentru ca mai sunt si oameni care inteleg macar pe sfert aceste probleme.
Mult succes.

[apolo]

pe naiba. toti o ia in gluma cand observa ca nu auzi bine sau nu inteleg situatia ta. cand ii sfatuiesti sa aibe grija de auzul lor , "lasa ba " ii spuneam unei fete "ai grija la cluburi" si imi raspunde "ceee, nu ai vazut ca acum e moda cu muzica tare? nu ai vazut baietii cu masinile care bubuie? " la care eu adaug "vai de ei , nu stiu ce or sa pateasca" . daca esti o persoana fitzoasa si cu impresii in cap , asa cum e la moda si sunt peste tot tinerii de azi , e normal sa ai pretentii sa ai de-a face numai cu oameni perfecti. asta e si cazul meu , iar intamplarea a constituit un soc pt mine. imaginati-va cate schimbari si de cate lucruri mi-am putut da seama dupa ce m-am imbolnavit. cum vad lumea acum ? sincer ... cu alti ochi . si nu mai sunt la fel de dusmanos ca inainte . insa daca cineva exagereaza vreodata si ma face sa ma simt prost din cauza asta , cred ca reactionez violent. orice fac oriunde merg , undeva acolo in mine exista acel necaz ascuns , care imi mai "sopteste" cateodata "daca te abtineai , acum nu erai aici" si imi face viata amara . la starea asta sa se mai adauge glumele proaste pe seama ta din partea celor incuiati la minte . pai sa nu iti vina dracii ?

[ania]

Nasol cu problema asta , ca cel mai important lucru in societate si in viatza de zi cu zi este si va ramane COMUNICAREA. Asa din fire eu sunt o persoana destul de sociabila, insa de multe ori pentru a nu ma face de ras , sau pentru a nu intelege gresit anumite fraze ma dau la o parte si ma inchid in carapacea mea. Mie nu imi place , dar asta e ..mi-au ramas pe creier cateva amintiri neplacute din copilarie si nu le mai pot uita. De teama de a nu se repeta aceste situatii jenante multi se inchid in ei si nu mai sunt ce trebuiau sa fie.
Problema e ca de multe ori esti constient de asta si mai mult incepe panica sau frica sa isi faca efectul, auzul parca e si mai tulburat iar concentrarea este data peste cap.
Sunt convinsa ca printre noi sunt multi oameni inteligenti, si luptam , poate cateodata in anumite situatii ne descurcam mai bine decat cei care nu au aceste probleme