Programator Madsen Hi-Pro
Posted: Thu Nov 30, 2006 3:11 pm
Cred că este foarte utilă lămurirea unor aspecte legate de programatorul Hi-Pro, pentru a reduce numărul miturilor şi legendelor puse în circulaţie de audiologi.
Distincţia între "programator" şi "interfaţă de programare" este destul de ezoterică şi ţine de marketing, de fapt.
La apariţia Hi-Pro-ului, existau deja programatoare independente, PMC-ul fiind cel mai utilizat dintre ele, pentru că era surprinzător de versatil, având mai multe sloturi pentru memorii EEPROM, unul pentru sistemul de operare, iar celelalte pentru software-ul de fitting de la diverşi producători.
Era destul de dificil să convingi un audiolog, care avea deja mai multe programatoare în cabinetul său, cumpărate la preţuri de-a dreptul oneroase, să mai cumpere încă unul.
Nici argumentul că e "standard" nu era prea eficient, pentru că nu era "standard". Nu e "standard" nici în prezent, chiar dacă e acceptat de peste 300 de producători de aparate auditive, pentru că mai există câteva modele de programatoare, proiectate şi construite în general în Statele Unite, cu o tehnologie mai avansată decât Hi-Pro-ul şi chiar mai versatile decât acesta. Termenul "standard de facto", folosit şi de RomSound în pagina sa de prezentare a Hi-Pro-ului, reprezintă cea mai bună descriere a realităţii actuale de pe piaţă.
http://www.romsound.ro/products/aparatura/hipro.html
Şi-atunci, încercând să se acrediteze ideea că Hi-Pro-ul reprezintă "altceva" decât programatoarele existente, s-a folosit termenul de "interfaţă de programare" pe considerentul că programarea ar face-o de fapt computerul. În realitate, computerul nu face decât să comunice cu programatorul pe o interfaţă serială de tip RS-232, exact ca şi în cazul transferării de sunete şi imagini într-un telefon mobil, doar că la telefoane se preferă interfaţa USB care e mult mai rapidă (şi mult mai nouă) decât interfaţa serială RS-232. Distincţia între "programator" şi "interfaţă de programare" este absolut inutilă în prezent, iar literatura anglo-saxonă foloseşte în general termenul "programator".
Distincţia între "programator" şi "interfaţă de programare" este destul de ezoterică şi ţine de marketing, de fapt.
La apariţia Hi-Pro-ului, existau deja programatoare independente, PMC-ul fiind cel mai utilizat dintre ele, pentru că era surprinzător de versatil, având mai multe sloturi pentru memorii EEPROM, unul pentru sistemul de operare, iar celelalte pentru software-ul de fitting de la diverşi producători.
Era destul de dificil să convingi un audiolog, care avea deja mai multe programatoare în cabinetul său, cumpărate la preţuri de-a dreptul oneroase, să mai cumpere încă unul.
Nici argumentul că e "standard" nu era prea eficient, pentru că nu era "standard". Nu e "standard" nici în prezent, chiar dacă e acceptat de peste 300 de producători de aparate auditive, pentru că mai există câteva modele de programatoare, proiectate şi construite în general în Statele Unite, cu o tehnologie mai avansată decât Hi-Pro-ul şi chiar mai versatile decât acesta. Termenul "standard de facto", folosit şi de RomSound în pagina sa de prezentare a Hi-Pro-ului, reprezintă cea mai bună descriere a realităţii actuale de pe piaţă.
http://www.romsound.ro/products/aparatura/hipro.html
Şi-atunci, încercând să se acrediteze ideea că Hi-Pro-ul reprezintă "altceva" decât programatoarele existente, s-a folosit termenul de "interfaţă de programare" pe considerentul că programarea ar face-o de fapt computerul. În realitate, computerul nu face decât să comunice cu programatorul pe o interfaţă serială de tip RS-232, exact ca şi în cazul transferării de sunete şi imagini într-un telefon mobil, doar că la telefoane se preferă interfaţa USB care e mult mai rapidă (şi mult mai nouă) decât interfaţa serială RS-232. Distincţia între "programator" şi "interfaţă de programare" este absolut inutilă în prezent, iar literatura anglo-saxonă foloseşte în general termenul "programator".