Harald wrote:florrya wrote: fie memorie auditiva prea putina ptr a fi "reactivata" dupa ani si ani de tacere in care nu ti-ai stimulat auzul macar cu aparatul auditiv
Din păcate, tu eşti cea care vorbeşte în necunoştinţă de cauză. Care "
ani şi ani de tăcere"? Nu era vorba de implanturi cochleare făcute la bătrâni de 70 ani, cum încerci tu să prezinţi lucrurile. La 10 şi respectiv 28 de ani, cât aveau pacienţii respectivi, nu poate fi vorba decât de lipsa de competenţă, mai ales când sunt absolut primele două implanturi pe care le face medicul respectiv, nu crezi?
Medicina a devenit foarte tehnică în ziua de azi, iar dinozaurii din sistem nu sunt capabili să-şi dezvolte abilităţi tehnice la vârsta a III-a, când ei nu le-au avut niciodată. A fost nevoie de câteva eşecuri, pentru a delega partea tehnică a lucrurilor către cineva mai tânăr, dar această "învăţătură de minte" pentru bătrânul dinozaur s-a obţinut cu costuri inacceptabile pentru pacienţii respectivi.
Iar medicul despre care discutăm aici a fost capabil să trimită pacientul din sala de operaţie înapoi în salon, pentru că nu primise nici o şpagă. După ce a înţeles de la asistentă de ce "s-a amânat" operaţia, pacientul s-a conformat regulilor casei şi peste 3 sferturi de oră era din nou în sala de operaţie. Cam aşa merg lucrurile cu Mârţu, dar despre asta n-o să citeşti în Adevărul.
Harald, multumesc, dar nici tu nu m-ai inteles. Eu am spus clar ca NU CUNOSC cazuri din Romania, iar despre cele doua cazuri, pacientii de 10 si respectiv 28 ani de care spui tu nici nu am apucat macar sa "gogalesc" pentru a citi despre acesctia...deci NU la acestia ma refeream. Repet: nu cunosc cazuri in Romania si am zis clar ca Romania e la inceput in domeniul implantului cohlear....si sunt DE ACORD cu tine, trebuie sa apara la "rampa" medicii tineri, sa invete din experienta medicilor din afara... Din pacate stiu bine cum functioneaza sistemul medical romanesc, si ma refer la "spaga"...stiu prea bine, am "colindat" spitalele pe la medcii ORL de la 5 ani....
Am spus ca eu cunosc un caz al unei italience cu interventia nereusita.
Reciteste mesajul meu...ma referam doar la cazuri din Italia. Eu in Italia am auzit pentru prima data despre implant cohlear la un medic unde doar mi-am facut eu o audiograma de care aveam nevoie pentru altceva. Mi-a zis sa merg la o clinica specializata italiana, mi-a dat recomandare ect...ca nu am mai fost e alta poveste, pentru ca am avut problemele mele inainte de toate. Citisem demult, inainte sa plec din tara, intr-un ziar despre un caz al unei fetite care a facut acesta interventie...dar alte amanunte nu erau, si nu aveam internet pe vremea aceea. Asa ca, sfatul medicului m-a suprins mult, pentru ca nu stiam absolut nimic despre acest implant.
Port aparat din copilarie, am hipoazie grava-profunda. O ureche este anacuzica adica surda total (hipoacuzia o am de la varsta de 4 ani si jumatate). Daca as fi avut ambele urechi cu anacuzie stiu bine ca implantul auditiv nu se face. Am 40 de ani. Ar fi deci ani si ani de tacere cum ziceam.
Cealalta insa a fost si este tot timpul protezata de la inceputul hipoacuziei. Daca as fi refuzat sa port aparatul din cine stie ce motive, vreme de 20 de ani,sa zicem, nu e vorba de ani si ani de tacere chiar si in acest caz? in care auzi doar zgomotele mari/foarte mari? Nu voci, doar daca cineva striga la o distanta oarecare de tine?
Trecerea la implant, la zgomote, la voci, nu e usoara, necesita repet, logopedie, mai multa sau mai putina,depinde, plus reglaje bune in anumite perioade de timp.
Sunt cazuri si cazuri.
Daca ai un rest auditiv, si refuzi sa aporti aparatul, atunci nervul isi pierde antrenamentul. Stiu ca multi nu cred teoria asta dar am intalnit-o si pe forumurile italiene. O persoana care avea acest reziduu auditiv dar a renuntat sa poarte aparatul de nu stiu cati ani, ptr ca auzea doar zgomote si nu intelegea deloc cuvintele, povesteste ca a fost sfatuita de medici ca inainte de interventie sa poarte aparatul un timp. Ceea ce e de neinteles, ptr ca oricum vocile nu le intelege, nu o ajuta deloc.
Am citit intr-adevar si despre implanturi facute persoanelor in varsta, lucru care m-a mirat si pe mine...DAR asta in Italia, nu in Romania si NU incerc "sa prezint lucruirile", cum zici tu.
In concluzie, sunt lucruri pe care timp de un an eu le-am invatat de la italieni, cu unii vorbesc pe mess sau pe Facebook, ori mai ales pe forumul italian al surzilor, le citesc-repet-blogurile, in care descriu toata acesta aventura, teama, adaptarea la zgomote, asteptarile, sperantele, dezamagirile...in fine totul de la interventie si tot parcursul lor, rezultatele de dupa sedintele de logopedie, "recucerirea" unor lucruri uitate sau nicodata folosite, cum ar fi vorbitul la telefon (mai greu pentru cei cu surditatea din nastere), ascultarea la televizor fara subtitrare, recunoastrea cuvintelor fara cititul pe buze....dar asta dureaza timp. Unii reusesc, altii nu.
Majoritatea au spus ca implantul le-a schimbat viata (dar nu peste noapte). De-altfel unii mi-au zis si mie pe messenger.
Eu doar am impartasit aici ceea ce am citit si aflat de la ei. Scuze ca m-am lungit atat....dar sper ca m-am facut inteleasa de data asta.
O zi buna!
