sirius wrote: Si oare cum veti folosi CK, CR, PC, AGCI sau AGCO etc? ...
Păi, unele dintre ele nu le vor folosi, pentru că audiologul nu le-a determinat nivelul de disconfort (UCL, pentru tine) atunci când a făcut audiograma. N-am remarcat să răspundă vreun audiolog în topicul despre "Audiograma şi etica profesională"
AGC-I şi AGC-O reprezintă mai degrabă soluţii tehnice,
dacă ai determinat nivelul de disconfort, soluţii care nu privesc nici audiologul şi nici pacientul.
Pentru utilizatorii de aparate auditive:
AGC înseamnă automatic gain control, reglaj automat al amplificării. Pentru sunetele (foarte) slabe, amplificarea aparatului trebuie să fie mare, corespunzător deficienţelor concrete ale utilizatorului. Pe măsură ce sunetul este din ce în ce mai puternic, amplificarea aparatului auditiv trebuie să se reducă automat.
I şi O reprezintă "in" şi "out", intrare şi ieşire. AGC-I reprezintă soluţia tehnică prin care referinţa pentru reglarea automată a amplificării este nivelul semnalului de la intrare, în timp ce AGC-O reprezintă soluţia tehnică prin care referinţa pentru reglarea automată a amplificării este nivelul semnalului de la ieşire.
Actualmente, posibilităţile tehnice au depăşit cu mult cunoştinţele despre fiziologia auzului, aşa că aparatele "cu pretenţii" pot dispune de ambele tipuri de reglaj automat sau de selectarea tipului de reglaj automat dorit. Personal, consider asta un exces, exact ca şi cele 64 de benzi dintr-o altă discuţie.
Ceea ce se reglează de fapt, în ambele cazuri, este nivelul de la care începe reducerea automată a amplificării. La unele aparate se poate regla şi "panta" caracteristicii AGC, deci "cu cât" se reduce automat amplificarea, în funcţie de nivelul de intrare sau de ieşire al semnalului. Majoritatea audiologilor (nu numai din RO.) înţeleg vag sau deloc ce reglează de fapt

şi nu prea sunt capabili să explice nimic pacientului pe acestă temă.
PC înseamnă "peak-clipping", decuparea vârfurilor (de putere ale semnalului audio). În tehnica sonorizării, acest peak-clipping se manifesta în anumite condiţii şi trebuia urmărit, pentru că boxele atacate cu putere audio prea mare începeau să distorsioneze şi riscau inclusiv defectarea. În audiologie, peak-clipping reprezintă o metodă "barbară" de a limita nivelul semnalului de ieşire, decupând pur şi simplu vârfurile de semnal sonor care depăşesc un anumit nivel. Această metodă introduce distorsiuni semnificative, afectând sensibil inteligibilitatea sunetului redat în urechea utilizatorului. La aparatele simple, acest reglaj reprezintă pur şi simplu reducerea tensiunii de alimentare a etajului final de putere, ceea ce limitează drastic nivelul semnalului la ieşire.
Spre deosebire de AGC, acţionarea reglajului PC stabileşte un nivel maxim, pe care semnalul de ieşire nu-l va depăşi în nici o situaţie, indiferent ce distorsiuni va suferi.
Pentru celelalte tipuri de compresie, mai lăsăm şi pe mâine.