Discriminare - locuri de munca

[ania]

Ati intampinat discriminari pentru faptul ca sunteti hipoacuzici in cautarea unui loc de munca?
Ce job-uri aveti si cum ati reusit sa depasiti aceasta problema?
Am intalnit pe un forum in care o persoana hipoacuzica in cautarea unui post de programator s-a lovit de acest gen de probleme. Si chiar ma gandeam ca un job de programmer nu ar trebui sa aiba astfel de restrictii din moment ce presupune lucrul la calculator si nu contactul telefonic cu diverse persoane
. Ce parere aveti ?

[apolo]

Discrimanari am intalnit doar cand am fost la examen medical pentru a ma inscrie in Politie. Bine , atunci auzeam destul de bine nu asa . Dar a fost suficient un singur POFTIM? ca sa ma trimita acasa

In rest nu am intalnit dar , offtopic , intalnesc aproape zilnic cate un prost sau tampit. Parca as fi magnet pentru ei

[alexmirica]

Haha, bun topic!
Eu am 33 ani si am intampinat multe "piedici" in viata din cauza unei dizabilitati fizice care chiar nu au importanta fata de alte probleme, cum ar fi cele mintale, de comportament, etc., care sunt mult mai dese si mai grave!
Am sa enumar cateva dintre ele, pe care mi le amintesc.
Cand am dat examen pentru admitere la facultatea de Electronica si Comunicatii, tanti de la secretariat mi-a zis ca nu sunt apt pentru a urma facultatea aia, deoarece considera dupa fisa medicala ca nu sunt apt, deoarece nu aud bine. Pai doamna, comunicatii nu inseamna numai sa ridici receptorul telefonului si sa zici "Alo, mama?", e doar o ramura a ei pe care nici macar nu vreau s-o urmez, ci comunicatii digitale, care nu au nici o legatura cu auzul. Si in timpul facultatii am avut de-a face cu profesori ingusti la minte cu care am avut probleme, incat am sfarsit sa cer sa dau examen cu alti profesori, pentru a trece anul...
La angajare la mai toti angajatorii am avut probleme, imi spuneau tot felul de scuze care de care mai penibile, nu are nici o importanta cat de expert sunt in domeniul respectiv, daca sunt hipoacuzic, e egala cu zero in opinia lor... Si ca administrator de retea, calculatorist, programator, nici macar nu ai nevoie sa auzi bine. Dar am trecut mai departe, pana am gasit angajatori care sunt mai deschisi la minte. Si pot considera ca sunt norocos aici, deoarece hipoacuzia mea "filtreaza" sefii idioti si am avut de-a face cu sefi de nota 10! Si am schimbat multe locuri de munca, nu din cauza hipoacuziei, ci din alte motive irelevante.
Cele mai traumatizante experiente nu sunt in viata de om adult, ci au fost in copilarie, cand am avut "colegi de joaca" rai, batjocoritori (insulte gen "mutule", "surdule", "mutulica", etc), si care nu ma lasau sa ma joc si eu putin jocurile lor. Si aceste experiente afecteaza si viata mea ca om adult, recent am facut sedinte la psiholog si am descoperit ca multe probleme actuale au cauze din trecut!

In orice caz, tot ce va pot spune e ca nu trebuie sa fim dezamagiti de eventualele esecuri la angajare/scoala/etc., ba din contra, trebuie sa trecem mai departe, pentru ca asa trebuie sa se intample, nimic nu e intamplator!

[ania]

Cele mai traumatizante experiente nu sunt in viata de om adult, ci au fost in copilarie, cand am avut "colegi de joaca" rai, batjocoritori (insulte gen "mutule", "surdule", "mutulica", etc), si care nu ma lasau sa ma joc si eu putin jocurile lor. Si aceste experiente afecteaza si viata mea ca om adult, recent am facut sedinte la psiholog si am descoperit ca multe probleme actuale au cauze din trecut!

Asa este. Mai toti am fost afectati din cauza experientelor din copilarie care daca nu se intamplau poate nu era asa de mare complexul.
Am zis ca las ca ma voi face eu mare si oamenii vor intelege. Dar dupa ai spus tu:

tanti de la secretariat mi-a zis ca nu sunt apt pentru a urma facultatea aia, deoarece considera dupa fisa medicala ca nu sunt apt, deoarece nu aud bine.

si profesori ingusti la minte (de care am avut si eu parte) exista sub masca de adulti "maturi" si "copti la minte".
Eu pot sa zic ca mi-am ales o profesie care mi se potriveste de minune , cea de programator dar la angajare nu am zis ca nu aud bine sau chestii de genul. Lumea are preconceptii si nu asta am vrut sa imi pun evidenta.
Dar vad ca unii se lovesc de astfel de probleme. Nu mai zic de cei care au meserii legate de comunicarea cu publicul sau clientii, elevi etc
Sunt printre forumisti cu astfel de joburi? Cum se descurca?Sunt curioasa.

[mirunap]

Din ce citesc aici se pare ca eu bat recordurile. Cu hipoacuzie bilaterala neurosenzoriala medie spre severa am lucrat timp de un an ca profesoara (si nu aveam aparat atunci!) si apoi timp de, nici nu mai stiu, 8 spre 9 asistent manager/ receptionista/secretara si ce mai era nevoie pentru ca tipul asta de job e trei intr-unu'. Primul aparat mi l-am cumparat dintr-o sponsorizare, mi l-a platit unul dintre fostii mei sefi, exasperat ca trebuia sa repete de cinspe ori aceeasi chestie. Cele de acum mi le-am cumparat singura, pe baza de imprumut la banca. Intotdeauna au fost si vor fi persoane care vor face discriminari pe tema asta. M-am lovit de atatea ori de ei ca uneori nici nu mai observ. Ce am facut? Am depus efort dublu fata de unul care aude normal. Persoanele care suna la o companie sunt de obicei cam aceleasi, dupa ce ii inveti, nu mai trebuie sa intrebi de trei ori "puteti repeta, va rog, numele dvs". Oricum, aia sapte ani de acasa nu prea se aplica la apelurile telefonice, foarte rar se recomanda lumea la telefon, asa ca ei fara bun simt, eu fara bun simt, intreb pana pricep. In rest... ma tin dupa cei care au obiceiul sa vorbeasca din mers, intorsi cu spatele, intreb din nou, si din nou, daca cineva imi vorbeste din alta incapere, ma duc peste el/ea s.a.m.d. Intr-un final, acum vreo doi ani am scapat de "receptie" dar asta nu inseamna nimic. Ideea e ca trebuie sa ne obisnuim cu ceva foarte simplu: nu e vina noastra ca nu auzim bine! Si avem tot dreptul sa cerem celorlalti sa ne ajute sa comunicam, sa cerem din nou si din nou pana cand lucrurile devin mai simple. Nu e mare lucru, stai cu fata la mine, vorbeste deslusit, repeta ceea ce ai spus, cand te rog si asta-i tot.

[Ciprian Vasile]

Dupa cum vad eu aici e vorba de a fi mai degraba "tare de urechi" din moment ce puteti pune mana totusi pe un receptor de telefon..eu am uitat de vreo 12 ani senzatia,dar ce spuneti de mine care nu aud absolut deloc,nu am nici proteze ,sunt fotograf profesionist de evenimente si publicitate,am si un laborator foto. Pierd insa mult din contracte din pricina asta. cam jumatate din clienti nu se mai intorc pentru un assigment dupa ce le spun ca nu aud si ca in fotografie conteaza vederea..in sfarsit , cum spunea miruna, volumul de efort depus zi de zi e mai mult decat dublu,stresul si atentia imi sunt incordate teribil absolut in fiecare zi.
As spune ca surditatea dauneaza grav sanatatii din cauza stresului si a incordarii. Nu cred ca mai e mult si o dau in ulcer sau altceva cauzat de stres si incordare teribila.

[mirunap]

Da, "tare de urechi" - asta este hipoacuzia citata mai jos. Nu e hipoacuzie totala, nu este surditate. Atunci cu siguranta ar trebui sa revad tot, dar probabil s-ar gasi o solutie si asa. Integrarea in societate, gasirea unui loc de munca s.a.m.d. sunt foarte grele. Si efortul depus foarte mare. Asta este. Tot ce e putin iesit din comun... e prost inteles. Important este sa ne gasim noi locul, meseria, frumusetea (daca esti fotograf profesionist inseamna ca ti-ai "ascutit" un alt simt si mai inseamna ca ai gasit anumite valente ale lumii din jur, pentru care sunetele nu sunt neaparat necesare)...

[florrya]

Da, "tare de urechi" - asta este hipoacuzia citata mai jos. Nu e hipoacuzie totala, nu este surditate. Atunci cu siguranta ar trebui sa revad tot, dar probabil s-ar gasi o solutie si asa. Integrarea in societate, gasirea unui loc de munca s.a.m.d. sunt foarte grele. Si efortul depus foarte mare. Asta este. Tot ce e putin iesit din comun... e prost inteles. Important este sa ne gasim noi locul, meseria, frumusetea (daca esti fotograf profesionist inseamna ca ti-ai "ascutit" un alt simt si mai inseamna ca ai gasit anumite valente ale lumii din jur, pentru care sunetele nu sunt neaparat necesare)...

Scuze, Miruna, dar nu exista hipoacuzie "totala" (sau "partiala") ci surditate totala sau partiala. Hipoacuzia inseamna un reziduu acustic, e hipoacuzie si atat. Hipoacuzia intra in descrierea medicala "surditate", deci suntem surzi si trebuie sa acceptam asta, dar NICIODATA sa traiam in urma ei. Depasirea psihica a acestui deficit e grea, extrem de grea, cu toate traumele psihice din copilarie care sunt intr-adevar ingropate undeva in subconstient si ne franeaza ca adulti in greutatile pe care la intalnim, barierele, mentalitatile inguste din jur. Important e, asa cum mai spunea cineva aici, sa mergem mai departe.
Cine isi permite sa vorbeasca la telefon e hipoacuzic. "Tare de urechi" se aplica poate la cei cu pierderi nesemnificative in decibeli. Insa si noi hipoacuzicii putem vorbi, eu de putin timp am redescoperit aceasta bucurie, telefonul, dupa ce toata viata (in copilarie cand auzeam nu aveam telefon, deci nu mai vorbisem) nu am vorbit. Cu noua proteza. Insa nu sunt inca sigura pe mine, am emotii ptr a e prima data in viata, si sunt obisnuita sa citesc pe buze. Insa in unele momente se aude foarte clar, nu am telefonul prea performat, iar recent am observat ca pot urmari emisiuni tv la casti, cu tot cu aparatul, ceea ce cu vechiul analogic nu auzeam, dadeam la maxim volumul si nu aveam perceptie. Cam la fel aud si cu telefonul, ca si la casti, depinde de semnal si de voce. Iar hipoacuzia mea e profunda. Telefonul a fost unul din frustrarile mele.
Un salut tuturor!

[Ciprian Vasile]

Te rog mult de tot @ florrya sa imi spui detalii despre surditatea ta, nivelul de pierdere in db si detalii despre proteza. Eu daca as putea folosi telefonul iarasi as face un salt urias inainte in plan profesional in primul rand,nu as mai fi atat de dependent si franat cum ma chinui in prezent. Cum arata proteza ta si in ce fel se cupleaza la un telefon celular sa zicem? Daca doresti ,imi poti spune mai multe si pe [email protected]
Multumesc mult si astept foarte mult, daca spui ca ai surditate profunda,poate mai am o speranta la o proteza performanta. In idee ,eu am o pierdere pe la 80-90 db.

[florrya]

Dupa cum vad eu aici e vorba de a fi mai degraba "tare de urechi" din moment ce puteti pune mana totusi pe un receptor de telefon..eu am uitat de vreo 12 ani senzatia,dar ce spuneti de mine care nu aud absolut deloc,nu am nici proteze ,sunt fotograf profesionist de evenimente si publicitate,am si un laborator foto. Pierd insa mult din contracte din pricina asta. cam jumatate din clienti nu se mai intorc pentru un assigment dupa ce le spun ca nu aud si ca in fotografie conteaza vederea..in sfarsit , cum spunea miruna, volumul de efort depus zi de zi e mai mult decat dublu,stresul si atentia imi sunt incordate teribil absolut in fiecare zi.
As spune ca surditatea dauneaza grav sanatatii din cauza stresului si a incordarii. Nu cred ca mai e mult si o dau in ulcer sau altceva cauzat de stres si incordare teribila.

Ciao....dar totusi as vrea sa imi spui, daca nu te superi, ai hipoacuzie profunda (un rest minim de auz) sau surditate totala? Pentru ca in prima, ai putea purta aparat auditiv, dar astept sa ma lamuresti tu.
E superba munca si pasiunea ta pentru fotografie. Ziceai ca lucrezi in UK? Esti resident acolo?
Pentru surditate totala exista implantul cohlear, despre care la noi in Romania exista mult prea putina informatie si din pacate e gratuit numai pentru copii pana la 5 ani, o discriminare cu liste lungi, dar din cauza lipsei de fonduri...
Eu m-am informat in Italia despre acest gen de operatie, care datorita sitemului lor sanita e gratuita, si toata aceasta informatie numai datorita unei doctorite italiene, care la un simplu control pentru audiograma mi-a recomandat implantul.
La noi abia dobandesc experienta in acest domeniu, operand cu echipe din tari straine, iar in Italia au peste 20 ani experienta.
In ciuda prejudecatilor de la noi, a fricii,tot felul de informatii gresit intelese, acolo sunt destui copii, adulti cu acest implant. Am prietene pe mess italience si citesc experienta lor unica, in blogurile lor (am inceput si eu unul). Sper sa le cunosc, chiar, personal.
Informeaza-te si tu, daca ai ocazia sa muncesti intr-o tara straina. Din pacate rezidenta nu ajunge, trebuie asigurare medicala, stiu asta pentru Italia.
Un salut tuturor!

[cretu carmen]

Buna,am citit si eu cele scrise de voi...si eu m-am lovit de astfel de probleme,si acu sunt nevoita sa practic o meserie care nu imi place,ci doar ma ajuta sa ma mentin la linia de plutire.Am avut si eu ca voi toti vise si sperante pe care ,,cei normali"mi le-au taiat din start.
Cand eram copil aveam un prag de auz destul de bun,drept urmare am refuzat propunerea parintilor de a urma o scoala speciala,si am mers in orasul meu si la liceu,nu va mai spun prin cate sicane am trecut,le stiti,la fel am patit si in unele locuri de munca,asta e...suntem considerati ,,buni de nimic"si e pacat caci multe talente se pierd asa!

[MifTy]

Discrimanari am intalnit doar cand am fost la examen medical pentru a ma inscrie in Politie. Bine , atunci auzeam destul de bine nu asa . Dar a fost suficient un singur POFTIM? ca sa ma trimita acasa

In rest nu am intalnit dar , offtopic , intalnesc aproape zilnic cate un prost sau tampit. Parca as fi magnet pentru ei

la poliţie cred şi eu că nu prea ai ce căuta...
cât priveşte partea cu idioţii... estem lac, ce te miri că e plin de broaşte???

recent am facut sedinte la psiholog

trimite-l la plimbare!!!
e tot aia cu a te duce la mama omida să-ţi dea în bobi.

[florrya]

recent am facut sedinte la psiholog

trimite-l la plimbare!!!
e tot aia cu a te duce la mama omida să-ţi dea în bobi.

Sunt totusi persoane care au motive serioase sa mearga la psiholog. Daca te referi la profesionalismul psihologilor, e altceva, dar decat sa simplifici asa ar trebui sa fii mai clar.

[MifTy]

să zicem că am idee cu ce se mănâncă treaba asta, şi e fix apă de ploaie!!!

unora le face bine pur şi simplu faptul că e cineva dispus să-i asculte, fie şi pe bani.
cei care sunt imposibil sau greu de "dus", sunt consideraţi "bolnavi", aşa că le dăm pastile, şocuri, alea-alea, şi dacă tot nu merge, îi izolăm, nu cumva să-i "molipsească" şi pe alţii.

şi uite-aşa, perpetuăm o minciunică "nevinovată"...

[Mihaela34viviana]

Cele mai traumatizante experiente nu sunt in viata de om adult, ci au fost in copilarie, cand am avut "colegi de joaca" rai, batjocoritori (insulte gen "mutule", "surdule", "mutulica", etc), si care nu ma lasau sa ma joc si eu putin jocurile lor. Si aceste experiente afecteaza si viata mea ca om adult, recent am facut sedinte la psiholog si am descoperit ca multe probleme actuale au cauze din trecut!

Asa este. Mai toti am fost afectati din cauza experientelor din copilarie care daca nu se intamplau poate nu era asa de mare complexul.
Am zis ca las ca ma voi face eu mare si oamenii vor intelege. Dar dupa ai spus tu:

tanti de la secretariat mi-a zis ca nu sunt apt pentru a urma facultatea aia, deoarece considera dupa fisa medicala ca nu sunt apt, deoarece nu aud bine.

si profesori ingusti la minte (de care am avut si eu parte) exista sub masca de adulti "maturi" si "copti la minte".
Eu pot sa zic ca mi-am ales o profesie care mi se potriveste de minune , cea de programator dar la angajare nu am zis ca nu aud bine sau chestii de genul. Lumea are preconceptii si nu asta am vrut sa imi pun evidenta.
Dar vad ca unii se lovesc de astfel de probleme. Nu mai zic de cei care au meserii legate de comunicarea cu publicul sau clientii, elevi etc
Sunt printre forumisti cu astfel de joburi? Cum se descurca?Sunt curioasa.

Buna seara,eu am lucrat 13 ani cu publicul ca oficiant la ghiseu la Posta Romana,adeverinta medicala pentru angajare am primit-o de la medicul de familie,atunci pe vremeea aceea auzeam mult mai bine.Dar se faceau controale medicale vaz si auz la servici si tot timpul tremuram sa nu ma dea afara cu toate ca imi faceam treaba mult mai rapid si corect decat cei fara vreun deficient fizic.Cand am mers la Medicina Muncii mi s-a spus ca daca imi declar handicapul risc sa fiu data afara pe un post mai jos in functie,ca la ei vin oameni bolnavi de cancer de pe un post de factor pe un post de functionar postal doar 3 luni ,deci eu ceream prea multe.Dar imi pare rau de tot ca nu mi-am declarat handicapul daca poate fi numit asa,poate nu plateam impozit la Stat atatia ani,e drept nu stiam unde sa ma informez si imi era frica sa nu imi pierd locul de munca care era foarte greu si stresant.Am lucrat apoi 3 ani in strainatate ca si camerista dar trebuia sa tin locul managerei si aveam contact cu clientii si colaboram cu receptia,nu am intampitat probleme la angajare,cred ca nu s-au prins ca nu aud,credeau ca nu inteleg prea mult engleza.Deci pana la urma e bine sa declaram hipoacuzia sau nu?