Legat de viata mea profesionala sunt multe de spus, am mai scris si altadata, dar nu stiu ce s-a intamplat cu acel topic, a disparut sau a fost sters... In fine, la mine problema sta mai mult in faptul ca nu am o calificare. Am terminat un liceu cu profil electrotehnic, dar cum nu era un profil care sa ma pasioneze, n-am profesat. Din pacate, nu am avut parte de indrumare din partea parintilor sau a altcuiva in stare sa inteleaga necesitatile specifice unei persoane ca mine. Am incercat cu artele plastice, dar iar nu am gasit suport suficient pt a demara ceva pe cont propriu. Dupa ce m-am casatorit, m-a intretinut sotul, eu fiind ocupata si cu ingrijirea copilului. Am mai lucrat sporadic prin fabrici, dar am renuntat, fie din cauza programului in ture de noapte, fie din cauza mediului neprietenos care ma stresa si nu puteam avea randament.
Da, au fost angajatori care m-au refuzat din cauza handicapului, motivand ca au conditii de lucru care ma pot pune in pericol din cauza auzului slab
, sau care s-au legat de faptul ca nu am calificarea necesara, desi persoane mai nestiutoare decat mine au reusit sa se angajeze... asa ca, de fapt, era doar un pretext. In ultimul timp am invatat sa lucrez pe calculator, si speram ca voi reusi sa gasesc ceva in domeniu, insa tot eu mi-am pus frana. Caci port ochelari si ma gandesc ca un program de 8 ore in fata calculatorului nu va face decat sa agraveze problema mea de vedere, si daca si vederea mi-o pun in pericol, cu ce mai raman????Cat despre fetita ta, nu trebuie sa iti faci griji. Va putea invata ceva, in care sa fie cea mai buna, cu sprinjinul si indrumarea ta si a specialistilor. Vremurile sunt altele, generatia mea nu a avut parte de intelegerea si suportul de care beneficiaza in prezent copii cu handicap. Nu iti mai face griji, fetita ta va razbi in viata, cu o mama atat de implicata!
