De Editor 
Noile prevederi stabilesc că o unitate protejată poate desfășura activități de comerț doar dacă produsele și serviciile tranzacționate îndeplinesc două condiții esențiale. Legea nr. 153/2025 (publicată în Monitorul Oficial nr. 961 din 17 octombrie 2025) modifică Legea nr. 448/2006 și introduce reguli stricte privind unitățile protejate autorizate. În primul rând, munca persoanelor cu dizabilități angajate în unitatea protejată trebuie să fie componenta principală a produselor/serviciilor vândute. În al doilea rând, orice activitate de intermediere/comerț trebuie să se refere exclusiv la bunuri oferite de alte unități protejate autorizate. Orice comerț de produse „de larg consum” fără legătură cu munca persoanelor cu handicap angajate în unitatea protejată este interzis.
Legislația actualizată precizează în mod explicit: „Activitățile de vânzări și/sau intermedieri prevăzute la alin. (4^2) se referă numai la produse și/sau servicii realizate parțial sau integral prin activitatea proprie a persoanelor cu handicap angajate și oferite de către o altă unitate protejată autorizată potrivit dispozițiilor prezentei legi”[1]. Acest text legal subliniază că unitățile protejate autorizate pot comercializa doar produse și servicii proprii (sau produse intermediare provenite de la o altă unitate protejată), pentru a fi considerate eligibile în contextul obligațiilor legale privind angajarea persoanelor cu dizabilități.
Context: Legea 448/2006 și obligațiile angajatorilor
Pentru a înțelege importanța acestor schimbări, amintim că Legea nr. 448/2006 cere angajatorilor cu peste 50 de salariați să angajeze minimum 4% persoane cu handicap. Dacă nu îndeplinesc acest procent, firmele au două opțiuni alternative (numite opțiuni alternative de plată/fondul de handicap): fie plătesc la buget 100% din salariul minim brut pe țară pentru fiecare loc neacoperit, fie plătesc 50% din această sumă și acoperă restul achiziționând, printr-un parteneriat comercial, produse sau servicii de la unități protejate autorizate. Practic, achizițiile de la unități protejate autorizate sunt utilizate ca o compensare pentru părți din contribuția datorată statului. Aceste produse sau servicii trebuie să fie realizate efectiv de angajații cu dizabilități din unitatea protejată .
Astfel, o unitate protejată autorizată (UPA) este o entitate (publică sau privată) cu gestiune proprie, în care cel puțin 3 persoane cu handicap formează minimum 30% din totalul angajaților, iar timpul de lucru cumulativ al acestor angajați cu handicap reprezintă cel puțin 50% din total. Scopul UPA-urilor este crearea de locuri de muncă protejate, iar Legea 153/2025 vine să asigure că beneficiul fiscal al achizițiilor făcute de companii din acest fond se îndreaptă efectiv către munca persoanelor cu dizabilități.
Principalele modificări aduse de Legea 153/2025
Legea nr. 153/2025 a introdus reguli stricte care limitează activitățile de vânzare și intermediere ale unităților protejate autorizate. În esență, noile prevederi stabilesc că:
- Produsele și serviciile comercializate trebuie să fie obținute prin munca persoanelor cu dizabilități angajate. Astfel, orice bun sau serviciu vândut de o unitate protejată trebuie să fie realizat integral sau parțial de către angajați cu handicap ai respectivei unități. Se exclud achizițiile de la terți sau comisioanele fără niciun element de producție proprie – alți furnizori care nu sunt unități protejate nu pot să alimenteze stocul unei UPA cu marfă „de larg consum”. În practică, asta înseamnă că, de exemplu, vânzarea de rechizite de birou importate sau echipamente IT standard fără aportul propriu al UPA devine neeligibilă.
- Intermedierea este permisă doar între unități protejate autorizate. Dacă o unitate protejată intermediază sau vinde produse provenite din munca altor furnizori, aceștia trebuie să fie și ei tot unități protejate autorizate. Legea 153/2025 precizează că activitățile de intermediere se pot face exclusiv către produse oferite de o altă UPA, care la rândul ei îndeplinește aceeași condiție de realizare a produselor prin munca persoanelor cu dizabilități[1]. Prin urmare, comerțul „între unități protejate” rămâne permis (dacă toată marfa provine de la angajați cu handicap), însă schimburile cu furnizori neautorizați sunt eliminate.
- Controlul fiscal este atribuit ANAF. O noutate importantă introdusă prin Legea 153/2025 este atribuirea organelor fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) responsabilitatea de a verifica respectarea acestor condiții. Conform textului de lege: “Controlul respectării prevederilor alin. (2) și (3) se face de către organele fiscale din cadrul ANAF”. Aici, alineatele (2) și (3) la care se face referire sunt cele care stabilesc obligația de angajare a persoanelor cu handicap și alternativele de plată. În practică, ANAF va monitoriza prin intermediul declaratiilor electronice (eFactura si Fișierul Standard de control Fiscal – SAF-T), dacă firmele care apelează la achiziții de la UPA îndeplinesc condițiile legale (produse realizate de către angajații cu dizabilități, furnizate de UPA autorizate).
Pe scurt, Legea nr. 153/2025 clarifică şi restricționează în mod hotărât activitățile comerciale ale unităților protejate. Orice produs sau serviciu oferit de o UPA trebuie să provină din activitatea internă a persoanelor cu handicap, și nu din revânzare de la terți neautorizați. Unitatea protejată nu mai poate acoperi fondul de handicap al partenerilor prin vânzarea de bunuri standard, ci doar prin producție proprie sau schimburi cu alte unități protejate.
Rezumatul noilor condiții
În rezumat, principalele prevederi ce intră în vigoare prin Legea 153/2025 pot fi sintetizate astfel:
- Implicarea angajaților cu handicap: Produsele/serviciile oferite de UPA trebuie să fie realizate integral sau parțial de către persoanele cu dizabilități angajate în unitate protejată. Nicio parte substanțială a produsului nu poate proveni exclusiv de la un terț fără dizabilități.
- Comerț exclusiv între UPA: Orice activitate de vânzare/intermediere este permisă doar dacă marfa este oferită de o altă unitate protejată autorizată care respectă aceeași condiție (munca angajaților cu handicap).
- Accesoriu interzis pentru achiziții din fondul de handicap: Bunurile „de larg consum” (ca tonere, echipamente, papetărie standard etc.) fără legătură cu munca persoanelor cu handicap nu pot fi decontate din taxa pe dizabilitate.
- Control fiscal specializat: Respectarea acestor noi reguli va fi verificată de către ANAF, care va impune sancțiuni și corecturi fiscale în caz de nerespectare.
Prin urmare, practicile de până acum (în care unele unități protejate vindeau ca printr-un fals intermediar produse de la diverși furnizori comerciali) sunt eliminate de noile reglementări.
Implicații practice și controale ANAF
Măsurile legislative noi vin în contextul intensificării controalelor fiscale. Autoritățile subliniază că orice achiziție neconformă din „fondul de handicap” poate atrage impozite suplimentare și obligații de restituire. De exemplu, au fost deja cazuri în care ANAF a impus companiilor să returneze sume importante utilizate pentru achiziții de la UPA care, ulterior controlului, s-a constatat că făceau intermediere ilegală de bunuri (mascată prin contracte de leasing sau alte modalități). În aceste situații, achizițiile nu au putut fi decontate din taxa pe dizabilitate, iar ANAF a recalculat obligațiile fiscale ale firmelor.
În plus, monitorizarea se face pe toată perioada obligației fiscale: dacă în urma unui control se descoperă achiziții neeligibile efectuate în trimestrele anterioare, companiile pot fi supuse corecțiilor pe acele perioade. Astfel, firma care nu respectă criteriile (de exemplu, cumpără produse de la o UPA care intermediază marfă sau de la furnizori fără angajați cu handicap) riscă inclusiv penalități fiscale și recalcularea obligațiilor.
Exemplu de obligații: Pentru orientare, înainte de modificări, firmele aveau două opțiuni dacă nu puteau angaja 4% persoane cu handicap: fie plăteau integral taxă egală cu salariul minim brut (4050 lei în 2025) înmulțit cu numărul de locuri neacoperite, fie plăteau jumătate din această sumă și completau cu achiziții eligibile de la UPA. Legea 153/2025 nu schimbă condițiile de cuantificare a taxei, dar restricționează sever ce înseamnă „achiziție eligibilă”. Astfel, dacă un bun obținut prin intermediul UPA nu este produs de angajații cu handicap, nu mai poate fi considerat „de la unitate protejată” și nu se mai compensează taxa pe dizabilitate.
Pentru a fi siguri că respectă legea, companiile și unitățile protejate trebuie să verifice atent următoarele:
- Există un acord de parteneriat și contract comercial clar între companie și UPA.
- Produsele/serviciile cumpărate sunt însoțite de documente (notă de comandă, factură, proces verbal de recepție) care atestă că provin din producția proprie a persoanelor cu handicap.
- UPA furnizoare este autorizată conform Legii 448/2006 (în Registrul UPA la ANPDPD).
- Verificarea periodică a schimbărilor legislative pentru a se adapta regulilor noi.
Concluzii
Legea nr. 153/2025 reconfigurează modul în care funcționează unitățile protejate autorizate în România. Prin noile sale dispoziții, legea pune accent exclusiv pe activitatea persoanelor cu handicap din cadrul acestor unități. În esență: unitățile protejate nu mai pot tranzacționa produse străine activității lor, ci numai bunuri și servicii generate (cel puțin parțial) de angajații lor cu dizabilități. Totodată, orice activitate de comerț între unități protejate presupune că furnizorul este autorizat și îndeplinește aceleași condiții. Nerespectarea acestor reguli atrage atenția și sancțiunile ANAF, care are mandatul expres de a controla respectarea obligației de angajare a persoanelor cu handicap și a alternativelor de plată.
Pentru operatorii economici și pentru organizațiile cu unități protejate, aceste modificări legislative înseamnă adaptare și atenție sporită la documentare. Cumpărătorii trebuie să solicite dovezi că produsele vin cu adevărat din munca persoanelor cu dizabilități, iar unitățile protejate trebuie să-și alinieze activitatea la noul regim legal. Astfel, susținerea persoanelor cu handicap prin locuri de muncă protejate devine și mai transparentă: avantajele fiscale şi sociale aferente se acordă doar pentru produsele și serviciile create efectiv de acești angajați speciali. Dacă anterior se întâmplau abuzuri prin „vânzarea de kit-uri de birou” sau instrumente IT simple, acum legea le taie pur și simplu acest avantaj – comerțul conform legii presupune că persoanele cu handicap sunt într-adevăr implicate în realizarea bunurilor/serviciilor și că ANAF poate verifica acest lucru. În final, schimbările urmăresc scopul declarat al Legii 448/2006: promovarea reală a incluziunii profesionale a persoanelor cu dizabilități prin mecanisme fiscale clare și protejate de abuzuri.