De ce atât de mulți copii născuți prematur suferă de hipoacuzie?

Până în prezent, se cunosc foarte bine două lucruri diferite, dar nu le putem conecta. De exemplu, am aflat încă din primele zile de studiu ale audiologiei că structura auditivă periferică este dezvoltata la copii în trimestrul al treilea al vieții prenatale. De asemenea, am aflat că incidența pierderii auzului este mai mare la copiii născuți prematur. Iar diferența este alarmant mai mare. În timp ce între 1 și 3 din 1000 de nou-născuți se așteaptă să aibă pierderi de auz la naștere, 15 din 100 (nu 1.000) dintre copiii prematuri pot avea pierderi semnificative ale auzului. Dacă bebelușii sunt rar nascuți înainte de sfârșitul celui de-al treilea trimestru, atunci incidența mai mare a pierderii auzului în prematuri poate fi cu adevărat pusă pe prematuritatea nașterii?

Se pare că bebelușii născuți prematuri primesc adesea antibiotice cu spectru larg pentru a preveni consecințele dăunătoare ale condițiilor care amenință viața. Deoarece realizarea unei antibiograme poate dura câteva zile, aceste antibiotice pot fi administrate de la naștere fără informații clare privind afecțiuni existente, întrucât în acele momente nu există timpul necesar pentru o diagnosticare detaliată și pentru a determina utilizarea antibioticelor specifice. Se pare că o bună parte din pierderea auzului observată la copiii prematuri poate fi un efect secundar al tratamentului cu antibiotice ototoxice și nu o consecință a prematurității în sine.

Putem avea ce-i mai bun din ambele lumi? Putem avea caracteristicile de combatere a bacteriilor cu antibiotice fără o potențială ototoxicitate? Răspunsul la aceste întrebări ar putea fi în curând afirmativ. Mai multe grupuri lucrează la diferite strategii pentru a preveni efectele ototoxice ale antibioticelor.

Una dintre metodele promițătoare folosește strategia de lărgire a dimensiunii moleculei de antibiotic, astfel încât să nu poată intra în celulele cohleare. Desigur, mai ușor de zis decât de făcut, deoarece în timp ce antibioticul  nu ar trebui să poată intra în celulele cohleare, acțiunea sa asupra agenților patogeni pe care încearcă să le combată nu ar trebui compromisă. Cu toate dificultățile apărute, se pare că există progrese și este posibil ca în curând să avem antibiotice eficiente care să nu provoace pierderea auzului.

Sursa: Audiology.org