Un vocabular mai bogat pentru copiii diagnosticati timpuriu

Copiii cu pierderea auzului care sunt diagnosticati la varsta de 3 luni si care primesc interventii de la 6 luni dezvolta un vocabular mult mai bugat decat cei al caror diagnostic si tratament vin mai tarziu, potrivit unui studiu realizat de CU Boulder publicat in aceasta saptamana in revista Pediatrics. Cu toate acestea, la 17 ani de la stabilirea ghidurilor de depistare precoce, aproape jumatate dintre copiii cu pierderea auzului nu se intalnesc cu ei, a aflat studiul.

„Inca mai avem ceva de facut„, a spus autorul principal Christine Yoshinaga-Itano, o audiolog si profesor de cercetare la Institutul de Stiinte Cognitive. „Pentru ca creierul este atat de flexibil in acele luni, cu cat mai devreme putem sa-i diagnosticam si sa-i facem acces la limba, cu atat este mai probabil ca ei sa se poata dezvolta pe drumul cel bun cu ceilalti„.

Finanțat de Centrele pentru Controlul Bolilor, lucrarea este primul studiu multistat care evaluează impactul recomandărilor 1-3-6 privind Intervenția la detectarea auzului timpuriu (EHDI). Comitetul mixt privind aparatul auditiv pentru sugari, fondat de profesorul Marion Downs, a stabilit liniile directoare în anul 2000. Ei recomandă ca toate nou-născuții să fie examinați pentru pierderea auzului în decurs de o lună, cei testati pozitiv să fie evaluați de un specialist în termen de trei luni de la diagnosticare, cu intervenții de preventie hipoacuziei (cum ar fi serviciile de asistență familială, intervențiile de ascultare și vorbire lingvistică, instruirea limbajului semnelor, implanturile cohleare sau aparatele auditive) în termen de șase luni.

Cercetătorii au măsurat, de asemenea, numărul de cuvinte pe care le-au folosit copiii fie în limbajul vorbit, fie în limbajul semnelor, la vârste diferite și comparat cu ceilalți. (În medie, auzul copiilor are aproximativ 600 de cuvinte în vocabularul lor expresiv cu 30 de luni.)

Un scor al Vocabularului (VQ), egal cu cel al unui auditor egal, ar fi 100. Copiii cu pierdere de auz care au respectat liniile directoare și care nu aveau alte dizabilități au înregistrat în medie 82 de limite normale. Cei care nu respectaseră liniile directoare au notat sub 70 de ani, clasându-se în cel de-al 10-lea percentil.

Studiul a fost o urmărire la nivel național a studiului Yoshinaga-Itano din 1998, referitor la pediatrie, care se referea numai la copii cu pierdere de auz în Colorado, lider național în intervenția timpurie. De asemenea, a constatat că, în timp ce cei diagnosticați și care au primit intervenții timp de șase luni au dezvoltat un limbaj asemănător cu colegii lor, cei diagnosticați mai târziu au avut rezultate mai slabe.

„Am aratat ca esecul de a diagnostica pierderea auzului devreme poate crea o dizabilitate secundara induse de mediu si care pot fi prevenite, facand copiii sa functioneze mult ca copiii cu intarziere cognitiva„, a spus ea. Acest studiu a ajutat la lansarea eforturilor nationale de screening universal pentru nasteri.

De asemenea, noul studiu a constatat că copiii care au auz mai bun la naștere, părinții cu o educație mai bună sau părinții surzi (și deja familiarizați cu limbajul semnelor sau alte mijloace de comunicare) au, de asemenea, scoruri de vocabular mai bune. Dar aceste variabile sunt mai greu de schimbat, spune Yoshinaga-Itano.

„Nu putem schimba cât de bine aude un copil la naștere sau mediul educațional al unui părinte, dar putem dezvolta sisteme mai bune„, spune ea.